sâmbătă, 26 februarie 2011

Văd clipele cum se îngrămădesc în jurul meu şi mă roagă să le dau viaţă
Simt paşii singurătăţii pe urmele mele şi respraţia-i rece pe spate
Aud greşelile cum mă ceartă şi inocenţa îşi numără zilele
Le-am depăşit pe toate...
Mă-nec în iertare ca să mă nasc a mia oară
O altă mână caldă îmi mângâie acum părul
Şi tot ce a mai rămas de 'atunci' e cenuşa.

2 comentarii:

  1. Când orice speranță se evapora, în urma rămâne cenușa, din păcate invizibila::..:)
    Foarte drăguț!

    RăspundețiȘtergere