vineri, 21 ianuarie 2011


Dragul meu,

Astăzi s-a rupt şi umbrela.
Mă doare sufletul când mă gândesc că trebuie să o arunc, la fel cum am făcut cu alte o mie de lucruri pe care tu le-ai atins. Şi azi o să îmi iau liber de la viaţă şi o să imi fac timp doar pentru mine. Şi o să mă uit la steluţele de pe tavan pe care eu nu le-am văzut niciodată, dar din care tu mi-ai  dăruit câte una în fiecare seară înainte să adorm. Şi o să imi fie dor, dar o să iau din nou o cutie de iaurt şi o să scriu versuri pentru tine. Poate că o să-ţi scriu din nou că mi-e dor de tine pe peretele din scara blocului. Ţi-am lăsat un mesaj peste tot în jurul tău. Pe scaunul din dreapta al maşinii, pe banca noastră din parc, pe bloc, pe copacii din jurul blocului sau pe blocul din jurul copacilor - oriunde vrei, poţi să mă simţi, să mă urmăreşti, să mă vezi.
Îţi iubesc zâmbetul. Mă uit la o poză cu tine. Da! Ai cel mai frumos zâmbet pe care l-am văzut vreodată. Cealaltă Eu e de acord, mă aprobă zâmbind.
Mă gândesc mult să mă mut din apartament. Era al nostru şi acum e doar al meu..iar asta doare prea tare. E atât de gol, am prea mult spaţiu!! Uneori mă îmbrac in cămaşa ta, îmi pun cizmele lărgite de tine şi beau cafea din ceaşca ta. Ca să te simt aproape. Atunci începe lupta cu cealaltă Eu. Asta mică e dură, mult mai dură decât ştiam noi doi. Nu mă mai lasă să plâng. Poate că e bine. Sau nu.
Aş vrea să te aud din nou spunându-mi: Eşti rătăcită şi eu vreau să îţi pun o busolă în mână. Dacă mă laşi, totul o să fie bine. Ai incredere.
Şi te-aş lăsa pentru că eu cred în tine.

5 comentarii: