E dimineaţă, devreme şi-mi mângâie simţurile un miros puternic de tei..
Si nici nu ştiu cum a fugit timpul, cum au trecut pe lângă mine orele şi m-au golit puţin câte puţin. Stiu doar că am rămas fără nimic, că m-am luptat cu mine o noapte întreagă şi c-am abandonat târziu, când ţipetele încetaseră deja..

Mă joc cu raze timide, îmi injectez lumină în priviri şi-mi las sufletul să respire; din nou.
Visez că-mi voi întinde pielea la soare şi mă voi îmbăta cu aerul sărat al mării până când pleoapele o să mi se închidă lenese, înecate în fericire. Visez că o să adorm din nou zâmbind şi cineva-mi va mângâia părul,  şi-mi va desena stele pe tavan, şi ne vom juca cu umbrele până târziu, în noapte..
E dimineaţă, devreme şi sufletul meu e mai obosit ca-n serile pustii de vară.

Mi-e dor să mă rătăcesc printre zâmbete.