E dimineaţă, devreme şi-mi mângâie simţurile un miros puternic de tei..
Si nici nu ştiu cum a fugit timpul, cum au trecut pe lângă mine orele şi m-au golit puţin câte puţin. Stiu doar că am rămas fără nimic, că m-am luptat cu mine o noapte întreagă şi c-am abandonat târziu, când ţipetele încetaseră deja..

Mă joc cu raze timide, îmi injectez lumină în priviri şi-mi las sufletul să respire; din nou.
Visez că-mi voi întinde pielea la soare şi mă voi îmbăta cu aerul sărat al mării până când pleoapele o să mi se închidă lenese, înecate în fericire. Visez că o să adorm din nou zâmbind şi cineva-mi va mângâia părul,  şi-mi va desena stele pe tavan, şi ne vom juca cu umbrele până târziu, în noapte..
E dimineaţă, devreme şi sufletul meu e mai obosit ca-n serile pustii de vară.

Mi-e dor să mă rătăcesc printre zâmbete.

 Aseară mi s-a curăţat sufletul. L-am văzut cum iese din mine şi se spală-n iertare. Şi-am vrut să-l şterg şi să-l ascund în lumină; dar n-a zâmbit. Şi l-am lăsat din nou să se târască-n lut.

Aseară am vrut să îl salvez,dar el n-a auzit chemarea mea; şi l-am pierdut pentru a mia oară.

Ne naştem şi murim în fiecare clipă ce zboară. Acum,aici,mă ţii de mână. Eu m-am uitat pe mine,nu te mai recunosc. Am aripi,eu mă înalţ,eu pot să leşin de fericire.

Ne depăşim; tu ieşi din tine ca să poţi păşi mai departe. 

Şi mă întreb când nu vom mai putea să respirăm împreună cine va spune primul : mi-e dor.

LOVE YOURSELF,
YOU'RE AWESOME !

Am obosit să-mi fie dor. 

Îmi simt întreaga fiinţă chinuită şi-mi las ochii să-i plângă de milă. Am senzaţia uneori că aş putea să strig cu atâta putere că mi-e dor încât o lume întreagă s-ar deştepta şi şi-ar îmbrăţişa copiii, soţii, iubiţii, părinţii, amanţii şi duşmanii. O lume întreagă şi-ar spune vorbe duioase şi calde, s-ar iubi şi s-ar aprecia de frică să nu simtă vreodată lipsa cuiva. Pentru că e greu şi chinuitor, te nimiceşte, te seacă de putere şi de poftă de viaţă.

 Când simţi că te sufoci în mijlocul unui parc pustiu,  ţi-e dor. Când plângi doar pentru că ai găsit un fir din părul persoanei pe care ai pierdut-o, ţi-e dor. Când adormi strângând la piept poza voastră, ţi-e dor. Când priveşti în jurul tău şi vezi chipul persoanei dragi în fiecare necunoscut, ţi-e dor. Ţi-e dor şi atunci când te trezeşti dimineaţa şi crezi că te-a ţinut o noapte întreagă în braţe, dar observi că patul e tot gol, mare şi rece. Şi e doar al tău ..

Nu cred că există sentiment mai ciudat decât dorul. E straniu să suferi pentru că ţi-e dor .. 

Am obosit .. Poate că ar trebui să-mi construiesc o casă pe Marte.

.

Văd clipele cum se îngrămădesc în jurul meu şi mă roagă să le dau viaţă
Simt paşii singurătăţii pe urmele mele şi respraţia-i rece pe spate
Aud greşelile cum mă ceartă şi inocenţa îşi numără zilele
Le-am depăşit pe toate...
Mă-nec în iertare ca să mă nasc a mia oară
O altă mână caldă îmi mângâie acum părul
Şi tot ce a mai rămas de 'atunci' e cenuşa.