Ne naştem şi murim în fiecare clipă ce zboară. Acum,aici,mă ţii de mână. Eu m-am uitat pe mine,nu te mai recunosc. Am aripi,eu mă înalţ,eu pot să leşin de fericire.

Ne depăşim; tu ieşi din tine ca să poţi păşi mai departe. 

Şi mă întreb când nu vom mai putea să respirăm împreună cine va spune primul : mi-e dor.

LOVE YOURSELF,
YOU'RE AWESOME !

Am obosit să-mi fie dor. 

Îmi simt întreaga fiinţă chinuită şi-mi las ochii să-i plângă de milă. Am senzaţia uneori că aş putea să strig cu atâta putere că mi-e dor încât o lume întreagă s-ar deştepta şi şi-ar îmbrăţişa copiii, soţii, iubiţii, părinţii, amanţii şi duşmanii. O lume întreagă şi-ar spune vorbe duioase şi calde, s-ar iubi şi s-ar aprecia de frică să nu simtă vreodată lipsa cuiva. Pentru că e greu şi chinuitor, te nimiceşte, te seacă de putere şi de poftă de viaţă.

 Când simţi că te sufoci în mijlocul unui parc pustiu,  ţi-e dor. Când plângi doar pentru că ai găsit un fir din părul persoanei pe care ai pierdut-o, ţi-e dor. Când adormi strângând la piept poza voastră, ţi-e dor. Când priveşti în jurul tău şi vezi chipul persoanei dragi în fiecare necunoscut, ţi-e dor. Ţi-e dor şi atunci când te trezeşti dimineaţa şi crezi că te-a ţinut o noapte întreagă în braţe, dar observi că patul e tot gol, mare şi rece. Şi e doar al tău ..

Nu cred că există sentiment mai ciudat decât dorul. E straniu să suferi pentru că ţi-e dor .. 

Am obosit .. Poate că ar trebui să-mi construiesc o casă pe Marte.

.

Văd clipele cum se îngrămădesc în jurul meu şi mă roagă să le dau viaţă
Simt paşii singurătăţii pe urmele mele şi respraţia-i rece pe spate
Aud greşelile cum mă ceartă şi inocenţa îşi numără zilele
Le-am depăşit pe toate...
Mă-nec în iertare ca să mă nasc a mia oară
O altă mână caldă îmi mângâie acum părul
Şi tot ce a mai rămas de 'atunci' e cenuşa.

Rătăcită, posesivă, pierdută, arsă în căldura propriilor sentimente. Am iertat. Azi ştiu că vreau să dau totul uitării. Am nevoie să iubesc. Doar atât. Trebuie să iubesc.

Dragul meu,

Astăzi s-a rupt şi umbrela.
Mă doare sufletul când mă gândesc că trebuie să o arunc, la fel cum am făcut cu alte o mie de lucruri pe care tu le-ai atins. Şi azi o să îmi iau liber de la viaţă şi o să imi fac timp doar pentru mine. Şi o să mă uit la steluţele de pe tavan pe care eu nu le-am văzut niciodată, dar din care tu mi-ai  dăruit câte una în fiecare seară înainte să adorm. Şi o să imi fie dor, dar o să iau din nou o cutie de iaurt şi o să scriu versuri pentru tine. Poate că o să-ţi scriu din nou că mi-e dor de tine pe peretele din scara blocului. Ţi-am lăsat un mesaj peste tot în jurul tău. Pe scaunul din dreapta al maşinii, pe banca noastră din parc, pe bloc, pe copacii din jurul blocului sau pe blocul din jurul copacilor - oriunde vrei, poţi să mă simţi, să mă urmăreşti, să mă vezi.
Îţi iubesc zâmbetul. Mă uit la o poză cu tine. Da! Ai cel mai frumos zâmbet pe care l-am văzut vreodată. Cealaltă Eu e de acord, mă aprobă zâmbind.
Mă gândesc mult să mă mut din apartament. Era al nostru şi acum e doar al meu..iar asta doare prea tare. E atât de gol, am prea mult spaţiu!! Uneori mă îmbrac in cămaşa ta, îmi pun cizmele lărgite de tine şi beau cafea din ceaşca ta. Ca să te simt aproape. Atunci începe lupta cu cealaltă Eu. Asta mică e dură, mult mai dură decât ştiam noi doi. Nu mă mai lasă să plâng. Poate că e bine. Sau nu.
Aş vrea să te aud din nou spunându-mi: Eşti rătăcită şi eu vreau să îţi pun o busolă în mână. Dacă mă laşi, totul o să fie bine. Ai incredere.
Şi te-aş lăsa pentru că eu cred în tine.