...apoi deschise ochii. Se ridică lăsând în urmă un pat mare, pe care stăteau cuminţi toate amintirile şi dorinţele ei. Speranţele se odihneau pe scaunul rece.  Îşi căută nădejdea în sertarul din stânga, dar nu găsi decât dezamăgirile şi eşecurile. Atunci mintea i se tulbură şi plecă în grabă fără nici măcar un sentiment in buzunar.
Ceaţă, întuneric şi linişte.
Felinarul din colţul străzii pâlpăie. Avea mâinile reci, buzele uscate. Simţea cum golul din stomac o ameţeşte, cum privirea i se întunecă şi corpul îi tremură. Nu îi păsa insă. Nu mai era carnea ei de mult, nu o mai deranja pielea uscată, nu-şi mai vedea buzele crăpate şi nici ochii chinuiţi de lacrimi. Nu simţea chinul propriului corp, nu se mai interesa de el.
Ea ştia că odată hrănit sufletul, corpul se vindecă şi el. Şi asta îşi dorea cel mai mult. Să nu o mai chinuie sufletul.
 Pe drum încetă să se mai gândească la ceva. Nu mai putea, nu mai voia să simtă. Doar când ajunse în faţa uşii, într-un moment de ezitare, îşi spuse: Dacă el nu mă mai vrea pe mine, atunci îi dăruiesc viaţa.
Şi bătu. De două ori. Se auziră paşi grăbiţi. Uşa se deschise lăsând să iasă un miros greu de tutun. El roşi, ea îi reproşă în gând că s-a reapucat de fumat.
Se priviră în ochi fără să şoptească măcar ceva. La un moment dat ea, scoasă din minţi de liniştea din jur îşi infipse unghiile în pielea lui şi începu să ţipe...
"Tu să nu te mai joci cu sentimentele mele de azi! Tu să îmi spui clar dacă mă iubeşti sau nu, dacă mă vrei lângă tine, dacă îţi pasă! Tu să te hotărăşti ce vrei de la viaţa mea, să mă eliberezi de chinul ăsta. Tu mă omori, înţelegi? Asta vrei? Viaţa o vrei? Ti-o dau pe toată, şi-aşa de două luni, eu nu mai trăiesc!"
Şi atunci el zâmbi...
"Să nu mă cerţi, nu am fumat mult. Doar azi... şi ieri... şi în vinerea când ai plecat... şi... la dracu, am fumat din ziua când ai ieşit pe uşă. Naiba să te ia, femeie, mi-a fost dor de tine."

[...] privire caldă. zâmbet senin. dimineaţă. senzaţie de bine. sunt protejată. ceai cald. dor de mare. amintire. din nou. regret. dor. mai ales dor. zâmbet trist. speranţă. multă înţelegere. îmbrăţişare. siguranţă. ochi vii. nevoie. râsete. realism. apă rece. prea rece. 12:00[♥]*. început de melancolie. delicateţe. umor sec. hotărâre. promisiune. nelinişte. pleoape aproape închise. oboseală psihică. nevoie de singurătate. nelămurire. haos. dorinţă de evadare.

vis.lumină. bună dimineaţa, soare.

* şi eu te iubesc.

I'VE GOT NOTHING LEFT TO SAY 

JUST TAKE ME AWAY 'CAUSE I DON'T CARE ANYMORE.

Cu ochii închişi am căutat ceasul şi l-am trântit din nou de parchet ca să se oprească. Am zâmbit şi  te-am căutat, ca de obicei, lângă mine ca să mă cuprinzi  în braţe. Am întins mâna, am pipăit cearceaful gălbui, apoi perna şi, supărată m-am ridicat să te cert că te-ai îndepărtat aşa de mult de mine. N-am reuşit însă să mă întorc spre tine. Somnul m-a învins şi de data asta şi am căzut uşor pe perna moale. Am adormit cu gândul că ma vei lua tu singur în braţe şi mă vei săruta pe pleoape ca să mă trezesc.

.. dar n-ai făcut asta. M-am trezit peste câteva ore, cu o durere de cap îngrozitoare, amorţită de frig. Te-am căutat lângă mine şi am găsit doar perna mare şi albă, pătată în colţul stâng de tine, cu ceaşca de cafea. Abia atunci mi-am amintit că a trecut  o lună de când nu îţi mai simt bătăile inimii lângă mine şi nu mă mai gâdilă pe umeri respiraţia ta..

Înapoi la realitate.
Rece. Nişte ochi vii, obosiţi, trişti. Te supără agitaţia din interiorul tău, te irită lupta asta continuă cu tine.  Ai obosit să vrei. Ai obosit să nu mai ştii ce vrei.
Scenariul e oricum acelaşi. Doar actorii se schimbă. Şi sunt actori pe care îi uiţi imediat după ce le-ai zâmbit frumos, şi actori pe care oricât ai vrea să ţi-i scoţi din suflet, nu poţi. Adevărul e că te minţi şi de data asta. În realitate, nu vrei să îi uiţi. Tu poţi ! Dar nu vrei ! Tipic ţie.

Tu nici măcar nu îţi dai seama cum trece timpul şi îţi pare că a trecut o veşnicie de când nu l-ai văzut, de când nu l-ai auzit. Şi îţi e teribil de greu să suporţi toate astea şi te rogi să-l visezi într-o noapte fără să ştii că a doua zi îţi va fi şi mai dor, şi mai greu. El nici măcar nu ştie că ţi se taie răsuflarea numai când auzi numele lui şi că nu vrei altceva decât să te mai ţină un minut în braţe. Vă gândiţi amândoi cum să faceţi să fie bine, dar vă minţiţi reciproc spunând că nu vă mai vreţi. Iar lui îi pare că nu te regăseşte la fel în fiecare seară, şi-ţi spune absent că te iubeşte.
Dar, în final, mâinile voastre ajung să nu se mai recunoască, ochii să se evite, sufletele să se confunde ..
De ce ? Pentru că nici voi n-aţi vorbit. N-aţi ştiut să vorbiţi...

It's funny how persons can break your heart..  and you can still love them with all the little pieces..

It's funny how people always leave .. and you still think of them and you still hope they will come back one day..

* I just miss holding you in my arms.. 

N-am scris niciodată pentru tine...
Şi nici azi n-o fac. Nu sunt cuvinte. Nu găsesc. Nici nu contează. Tu ştii, tu simţi, tu vezi.

.. Zâmbesc ! Mereu se întâmplă aşa. Când vine vorba de tine, cuvintele dispar. Rămân doar clipele...
Clipele acelea, iubire, în care tu îmi mângâi încet părul şi-ţi muşti buzele fără să încetezi o clipă să te uiţi doar în ochii mei .. şi laşi minutele să treacă .. 


Nu sunt cuvinte.. nu ştiu să scriu pentru tine, iubire..